Si acum, retrospectiv gandind, este absolut normal, nu? din ce vezi ca sti mai putine, iar faieru’ din fata ta e mai bine informat, dai din gura cat poti de tare ca poate pleaca si te lasa in durerea ta. Dar, avand in vedere ca alerg dupa nenorocitu’ asta de act din luna MARTIE, adica aproape 8 luni, aveam nervii intinsi la maxim si nu prea imi ardea sa mai fiu plimbata…si uite asa am facut un duet nemaiintalnit…ea tipa pe-o parte, eu pe cealalta…culmea, ca dupa ce am terminat de ingrozit biroul, a dat un semn vag ca ar vrea sa ma ajute, de fapt sa-si faca treaba, si a inceput sa scormoneasca in mormanul de hartoage slinoase de pe al ei birou, numai ca sa-mi spuna ca imi mai trebuie un act (tipic romanesc).

Resemnata, dau sa plec, “multumita” ca n-am rezolvat nimic…si aud, inainte sa inchid usa, un comentariu foarte neinspirat: “da’ nu vezi fata ca e batuta-n cap?!nu intelege de vorba buna…” si probabil daca traiam intr-un desen animat mi-ar fi iesit fum pe nari si pe urechi, ca de facut ca trenu’ am facut…la greu

Si acum ma intreb:”de ce?”

De ce trebuie sa alergi dupa cai verzi pe pereti pana ti se da un raspuns coerent, de ce trebuie sa treci prin jdemii de persoane ca sa obtii o amarata de informatie, de ce se schimba situatia atunci cand te prezinti cu un cadou, de ce nu primesti nici un dram de respect pentru faptul ca esti om si esti si tu ca si ei un angajat pe undeva….si mai ales de ce sunt incompetenti si se complac asa?

si acum mi-am dat seama ca am scris ditamai compunerea …deci intr-un fel ar trebui sa le multumesc ca m-au “inspirat”

Dar intro minunata seara de duminica eram cu 2 prietene la o tacla si printre altele vorbeam si de bloguri…(printre care si al meu…in devenire), iar cea mai “batrana” dintre noi in acest domeniu imi zice: “Tooot nu ai scris nimic?hmmm…io am crezut: “sa vezi k nenorocita scrie si noua nu ne zice nimic!” “ iar acele cuvinte m-au luminat si atunci am zis sa fiu o “nenorocita” si sa scriu despre tot ce-mi trece prin cap, mai ales ca ar fi o usurare pentru cei apropiati care s-au plictisit sa ma tot auda vorbind toata ziua…

And so it begins… 
Si probabil ca voi posta pe aici toate lucrurile marunte care ma macina, toate intrebrile la care nu am raspuns (inca) si toate comentariile pe care uneori nu le pot exprima liber datorita bunului simt cu care am fost inzestrata inca din frageda pruncie…

deci va urma…

acum insa s-au mai skimbat unele lucruri, idei, etc…

va fi un nou inceput